- Cara [2]
Cara, 1) Insel, zu den Hebriden (Nordwestküste von Schottland) gehörig; 2) Insel, zur Orkneygruppe (Nordostküste von Schottland) gehörig.
Pierer's Lexicon. 1857–1865.
Cara [2]
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
cara — sustantivo femenino 1. Parte delantera de la cabeza en la que se encuentran los ojos, la nariz y la boca. Sinónimo: rostro. 2. Uso/registro: coloquial, coloquial, coloquial, coloquial, coloquial, coloquial. Expresión del rostro: Ana tiene una… … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
căra — CĂRÁ, car, vb. I. 1. tranz. A duce ceva dintr un loc în altul; a transporta (în cantităţi mari). ♢ expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe… … Dicționar Român
Cara — or CARA may refer to:* Classification and Rating Administration, a division of the Motion Picture Association of America that administers the MPAA film rating system * Council for Assisting Refugee Academics, a charitable organization *… … Wikipedia
cara — 1. de cara a. Locución preposicional usada con sentidos diversos: a) ‘Frente a, mirando en dirección a’: «Permanece callado, de cara a la pantalla vacía» (Volpi Klingsor [Méx. 1999]). En España también se usa sin la preposición de: «Pasaron la… … Diccionario panhispánico de dudas
Cara — steht für: Cara (Band), eine Irish Folk Band Cara (Presinge), Weiler in der Gemeinde Presinge, Schweiz Cara (Schottland), eine Insel bei Gigha, Schottland Cara (Vorname), ein weiblicher Vorname, Namensträgerinnen siehe dort einen Angehörigen… … Deutsch Wikipedia
câră — CẤRĂ s.f. (pop.; în expr.) A se ţine de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistenţe pentru a determina pe cineva să facă un lucru. A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în duşmănie cu cineva. – Din cârâi (derivat regresiv).… … Dicționar Român
cara — f. anat. Parte anterior de la cabeza, desde el principio de la frente hasta la barbilla. Medical Dictionary. 2011. cara parte anterior de la … Diccionario médico
Cara — f English: 20th century coinage, from the Italian term of endearment cara ‘beloved’ or the Irish Gaelic vocabulary word cara friend. This is not normally used as a given name in Italy, where such innovations are held in check by the hostility of… … First names dictionary
cara — s. f. 1. Parte anterior da cabeça; semblante, fisionomia. 2. [Por extensão] Frente ou lado anterior de certos objetos. 3. Lado da moeda em que está a efígie. 4. [Figurado] Ousadia. 5. Atrevimento. 6. cara de Páscoa: rosto alegre, pessoa risonha … Dicionário da Língua Portuguesa
Cara — CARA, Argyll. See Gigha and Cara … A Topographical dictionary of Scotland
Cara [1] — Cara, Maß, in Apulien so v.w. Stara … Pierer's Universal-Lexikon
