- Copropriĕtär
Copropriĕtär (v. lat.), Miteigenthümer; daher Coproprietät, Mitbesitz.
Pierer's Lexicon. 1857–1865.
Copropriĕtär
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
coproprietar — COPROPRIETÁR, coproprietari, s.m. Persoană care stăpâneşte o proprietate în comun cu altcineva. [pr.: pri e ] – Din fr. copropriétaire. Trimis de IoanSoleriu, 19.06.2006. Sursa: DEX 98 COPROPRIETÁR s. (înv., în Transilv.) composesor. Trimis de… … Dicționar Român
coproprietár — s. m. (sil. pro pri e ), pl. coproprietári … Romanian orthography
coarmator — coarmatór s. m., pl. coarmatóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COARMATÓR s.m. Coproprietar al unei nave. [pron. co ar / < fr. coarmateur]. Trimis de LauraGellner, 19.12.2004. Sursa: DN COARMATÓR s … Dicționar Român
democratizare — DEMOCRATIZÁRE, democratizări, s.f. Acţiunea de a democratiza şi rezultatul ei. – v. democratiza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 democratizáre s. f. (sil. cra ), g. d. art. democratizării; pl. democratizări Trimis de siveco,… … Dicționar Român
parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… … Dicționar Român
composesor — COMPOSESÓR s. v. coproprietar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
moş — MOŞ, moşi, s.m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ♢ Moş Martin sau (rar) moş Ursilă = ursul. ♢ expr. A i veni moş Ene pe la gene = a i se face somn … Dicționar Român
moşnean — MOŞNEÁN, moşneni, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească), Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite de la un străbun comun; moştean, răzeş. 2. (înv.) Moştenitor, succesor. 3. (înv. şi reg.) Băştinaş. – cf. m… … Dicționar Român
tấrlă — tîrlă ( le), s.f. – Stînă, ocol de vite. – Megl. torlă. sl., cf. bg. tărlo, sb. trlo, cr. tèrlo (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 412). – Der. tîrlaş, s.m. (coproprietar al unei stîne), cf. GS, VI, 43; tîrli, vb. (a şi aşeza tîrla într un… … Dicționar Român
