Dinte
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
dinte — DÍNTE, dinţi, s.m. 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalţ, aşezate în cavitatea bucală a majorităţii vertebratelor şi servind de obicei pentru a rupe, a mesteca şi a fărâmiţa alimentele; p. restr. fiecare dintre… … Dicționar Român
Dinte, die — Die Dinte, S. Tinte … Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart
Dinte — ∙Dịn|te: ↑Tinte: Ein alter ... Herr ... hat D. und Papier gefordert (Raabe, Chronik 59); Setzen Sie sich. Schreiben Sie! Hier ist Feder und D. (Schiller, Kabale III, 6) … Universal-Lexikon
colţ — COLŢ, (I, II 4) colţuri, s.n. (II, III) colţi, s.m. I. s.n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ♢ Colţul gurii = fiecare dintre cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare… … Dicționar Român
denticul — DENTÍCUL, denticule, s.n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornişelor. – Din fr. denticule. Trimis de cornel, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 dentícul s. n., pl. dentícule Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
canin — CANÍN, Ă, canini, e, adj., s.m. 1. adj. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. s.m. Fiecare dintre dinţii lungi şi ascuţiţi, aşezaţi între dinţii incisivi şi premolari, foarte dezvoltaţi la animalele carnasiere. – Din fr. canin,… … Dicționar Român
dentiform — DENTIFÓRM, Ă, dentiformi, e, adj. Care are forma unui dinte. – Din fr. dentiforme. Trimis de cornel, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 dentifórm adj. m., pl. dentifórmi; f. sg. dentifórmă, pl. dentif … Dicționar Român
molar — MOLÁR1, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (şi substantivat, m.) = dinte mare cu suprafaţa lată, cu mai multe rădăcini, care serveşte la sfărâmarea şi măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire. Trimis de LauraGellner, 03.06.2004. Sursa … Dicționar Român
extracţie — EXTRÁCŢIE, extracţii, s.f. 1. Extragere. 2. Operaţie de aducere la suprafaţă a minereului, a materialelor şi a personalului, prin puţuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin… … Dicționar Român
măsea — MĂSEÁ, măsele, s.f. 1. Fiecare dintre dinţii mari (terminaţi cu o suprafaţă plată) fixaţi în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om şi la unele animale, servind la zdrobirea şi la măcinarea alimentelor; molar1. ♢ Măsea de minte =… … Dicționar Român
