- Otios
Otios (v. lat.), 1) müssig, unbeschäftigt; 2) überflüssig, unbenutzt.
Pierer's Lexicon. 1857–1865.
Otios
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
oţios — OŢIÓS, OÁSĂ, oţioşi, oase, adj. (livr.) De prisos; inutil, nefolositor. [pr.: ţi os] – Din lat. otiosus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OŢIÓS adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios,… … Dicționar Român
otios — (L). Idle, at leisure … Dictionary of word roots and combining forms
oţiozitate — oţiozitáte s. f., g. d. art. oţiozităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic OŢIOZITÁTE s. f. caracter oţios. (< lat. otiositas) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
zadarnic — ZADÁRNIC, Ă, zadarnici, ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (înv.) Vanitos, trufaş, îngâmfat. [var.: zădárnic, ă adj.] – Zadar + suf. nic. Trimis de spall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZADÁRNIC… … Dicționar Român
