- Mantie
Mantie (v. gr.), Wahrsagung, Weissagung Mantĭke, Gabe der Weissagung.
Pierer's Lexicon. 1857–1865.
Mantie
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
mantie — MÁNTIE, mantii, s.f. 1. (Astăzi fig.) Haină (de ceremonie) ca o pelerină lungă şi largă, care se purta peste celelalte haine. 2. Haină de postav lungă şi largă, purtată mai ales de călugări, peste altă îmbrăcăminte. ♢ expr. A lua sub mantie = a… … Dicționar Român
manţie — MANŢÍE Element secund de compunere savantă cu semnificaţia devinaţie , ghicit , prezicere . [< fr. mantie, it. manzia, cf. gr. manteia < mantis – ghicitor, profet]. Trimis de LauraGellner, 25.05.2005. Sursa: DN MANŢÍE elem. mant. Trimis… … Dicționar Român
Mantie — Mantie, griech., das Wahrsagen, Mantik, die Wahrsagekunst … Herders Conversations-Lexikon
...mantie — …man|tie 〈Nachsilbe; zur Bildung weibl. Subst.〉 Sehergabe, Weissage; Chiromantie [Etym.: <grch. manteia; → …mant] … Lexikalische Deutsches Wörterbuch
mantie — … Useful english dictionary
hlamidă — HLAMÍDĂ, hlamide, s.f. 1. Mantie făcută dintr o bucată dreptunghiulară de stofă albă sau roşie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci şi romani în călătorii, la festivităţi etc. 2. Mantie împărătească sau arhierească la bizantini. – … Dicționar Român
manta — MANTÁ, mantale, s.f. 1. Haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniformă militară. ♢ expr. Manta de vreme rea = om pe care nu l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el. A şi întoarce… … Dicționar Român
cagulă — CAGÚLĂ, cagule, s.f. 1. Mantie cu glugă purtată de călugări; tip de glugă care acoperă tot capul (cu deschizături în dreptul ochilor). 2. Parte de cauciuc a unei măşti de gaze. – Din fr. cagoule. Trimis de valeriu, 01.02.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
mantă — MÁNTĂ, mante, s.f. (înv.) Mantie. – Din fr. mante. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÁNTĂ s. v. mantie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime mántă s. f., g. d. art. mántei; … Dicționar Român
peplu — PÉPLU, pepluri, s.n. Mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în antichitatea greco romană. [var.: péplum s.n.] – Din lat. peplum. Trimis de ana zecheru, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 péplu s. n.… … Dicționar Român
