Miraculös

Miraculös

Miraculös, s. Mirakel.


Pierer's Lexicon. 1857–1865.

Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:

  • miraculos — MIRACULÓS, OÁSĂ, miraculoşi, oase, adj. 1. Care este produs printr un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme şi legende. 2. Care face minuni, care produce efecte… …   Dicționar Român

  • Miraculös — Miraculös, wunderbar, von dem latein. miraculum: Wunder, Mirakel …   Herders Conversations-Lexikon

  • miraculós — mi|ra|cu|lós Mot Agut Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • miraculós — adj. m., pl. miraculóşi; f. sg. miraculoásã, pl. miraculoáse …   Romanian orthography

  • miraclós — miraculós, a, miraclous, miraculous, o adj. miraculeux, euse ; extraordinaire …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • supranatural — SUPRANATURÁL, Ă, supranaturali, e, adj. Care pare mai presus de forţele şi legile naturii sau în contradicţie cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simţuri; care este atribuit unor forţe miraculoase; miraculos, fantastic …   Dicționar Român

  • farmec — FÁRMEC, farmece, s.n. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuinţate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ♢ loc. adv.… …   Dicționar Român

  • legendă — LEGÉNDĂ, legende, s.f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conţine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiinţe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al… …   Dicționar Român

  • magic — MÁGIC, Ă, magici, ce, adj. 1. Care ţine de magie, privitor la magie; ocult, misterios, tainic. 2. fig. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie; fermecător, încântător, feeric. – Din fr. magique. Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • miraculous — adjective Etymology: Middle English, from Middle French miraculos, from Medieval Latin miraculosus, from Latin miraculum Date: 15th century 1. of the nature of a miracle ; supernatural < a miraculous event > 2. suggesting a miracle ; marvelous …   New Collegiate Dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”