Aduse [1]
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
Aduse [2] — Aduse, Fluß in Algier, so v.w. Budschia, s.d … Pierer's Universal-Lexikon
agest — AGÉST s.n. (reg.) Îngrămădire de buşteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc buşteni, crengi etc. aduse de ape. – lat. aggestum, intăritură, fortificaţie . Trimis de ana zecheru, 30.08.2002.… … Dicționar Român
barieră — BARIÉRĂ, bariere, s.f. 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o şosea, peste o linie ferată etc. este oprită temporar; p. ext. loc unde se întretaie o şosea cu o linie ferată. ♦ fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. ♢… … Dicționar Român
terigen — TERIGÉN, Ă, terigeni, e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TERIGÉN adj. v. clastic. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
debarca — DEBARCÁ, debárc, vb. I. 1. intranz. şi tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ intranz. A ataca ţărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeţ) A descinde (într o… … Dicționar Român
separaţie — SEPARÁŢIE, separaţii, s.f. Despărţire, separare. ♢ Separaţia puterilor = principiu care susţine că puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească dintr un stat pot şi trebuie să acţioneze independent una de alta, având o anumită … Dicționar Român
apoteoză — APOTEÓZĂ, apoteoze, s.f. (În antichitatea greco romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [pr.: te o ] – Din fr. apothéose, lat.… … Dicționar Român
apăra — APĂRÁ, ápăr, vb. I. tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2 … Dicționar Român
argumentare — ARGUMENTÁRE, argumentări, s.f. Acţiunea de a argumenta şi rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmaţii; argumentaţie. – v. argumenta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARGUMENTÁRE s. v. demonstrare.… … Dicționar Român
argumentaţie — ARGUMENTÁŢIE, argumentaţii, s.f. Argumentare. [var.: (înv.) argumentaţiúne s.f.] – Din fr. argumentation, lat. argumentatio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARGUMENTÁŢIE s. v. demonstrare … Dicționar Român
