- Copist
Copist (v. lat.), 1) Abschreiber; 2) Kanzlist bei untergeordneten Behörden.
Pierer's Lexicon. 1857–1865.
Copist
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
copist — COPÍST, Ă, copişti, ste, s.m. şi f. 1. (În trecut) Funcţionar inferior care (redacta şi) copia acte. 2. Persoană care, înainte de apariţia tiparului, copia un manuscris. – Din fr. copiste. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 COPÍST … Dicționar Român
Copist — Cop ist, n. [F. copiste. See {Copy}.] A copier. [Obs.] A copist after nature. Shaftesbury. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Copist — Her citeret ordret fra et ældre leksikon (1859): Copiering af en Skrift kan skee, ikke blot ved Afskrivning, men også paa reent mechanisk Vei ved Copieermaskiner. Man udfører Skriften med sukkerholdigt Blæk, lægger derover et Blad Silkepapir,… … Danske encyklopædi
copíst — s. m., pl. copíşti … Romanian orthography
copist — noun ( s) Etymology: Middle French copiste more at copyist obsolete : copier 1 … Useful english dictionary
Kammer-Copist, der — Der Kámmer Copíst, des en, plur. die en, ein Copist bey einer fürstlichen Finanz Kammer … Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart
scrib — SCRIB, scribi, s.m. 1. (La vechii egipteni) Funcţionar inferior având atribuţii de contabil şi de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii… … Dicționar Român
conţopist — CONŢOPÍST, Ă, conţopişti, ste, s.m. şi f. (Astăzi depr.) Persoană care execută lucrări mărunte de birou; copist. – Din germ. Konzipist. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONŢOPÍST s. (astăzi rar) scriitoraş, (depr.) scriptolog.… … Dicționar Român
crisograf — CRISOGRÁF, crisografi, s.m. Copist care scrie manuscrise cu litere de aur. – Din fr. chrysographe. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 crisográf s. m. (sil. graf), pl. crisográfi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
cenuşar — CENUŞÁR, (1) cenuşare, s.n., (II, III) cenuşari, s.m. I. s.n. 1. Cutie de metal aşezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc. în care cade cenuşa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secţie dintr o fabrică de… … Dicționar Român
