Reciprŏce (lat.), 1) wechselseitig, gegenseitig, auf einander sich beziehend; 2) zurückführend, rückwirkend, rückdeutend. Reciprocabel, wechselbar, gleichgeltend. Reciprocirlich, wechselseitig, z.B. Reciprocirliches Testament, s. u. Testament. Reciprocität, 1) Gegenseitigkeit, Wechselseitigkeit; 2) die Verwandtschaft, welche bei reciproken Figuren (s. Reciprok) Statt findet.
Pierer's Lexicon. 1857–1865.
compromis — COMPROMÍS1, compromisuri, s.n. Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din fr. compromis. Trimis de dante,… … Dicționar Român
reciproc — RECIPRÓC, Ă, reciproci, ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (log.) Propoziţii… … Dicționar Român
sinalagmatic — SINALAGMÁTIC, Ă, sinalagmatici, ce, adj. (Despre contracte juridice) Care impune obligaţii reciproce pentru părţile interesate chiar de la data încheierii lor. – Din fr. synallagmatique. Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
corelativ — CORELATÍV, Ă, corelativi, e, adj. Care este în relaţie reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. ♢ Noţiuni corelative = noţiuni care conţin note arătând existenţa unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii.… … Dicționar Român
tipologie — TIPOLOGÍE, tipologii, s.f. Studiu ştiinţific al trăsăturilor tipice sau al relaţiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale… … Dicționar Român
Befahren (1) — 1. * Befahren, verb. reg. act. et recipr. welches so viel als befürchten bedeutet, aber im Hochdeutschen veraltet ist, und um der Bequemlichkeit des Reims willen nur noch zuweilen von den Dichtern gebraucht wird. Es wird so wohl Active mit der… … Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart
Brechen — Brếchen, verb. irreg. ich breche, du brichst, er bricht, wir brechen u.s.f. Imperf. ich brāch, Conj. brǟche; Mittelw. gebróchen; Imperativus brích. Es ist in doppelter Gattung üblich. I. Als ein Neutrum, da es eigentlich eine Nachahmung des… … Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart
RYSVICUM i. e. RYSWYK — RYSVICUM, i. e. RYSWYK pagus celebris, et peramoenus Hollandiae, suburbanus Hagae Comitum, Potentissimi, Augustissimi, Felicissini, Serenissimi VILHELMI III. Magnae Britanniae Regis, Castro sumptuosissimo, magnificentissimo nobilitatus; in cuius… … Hofmann J. Lexicon universale
comunitate — COMUNITÁTE, (2) comunităţi, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc. – Comun +… … Dicționar Român
extrateritorialitate — EXTRATERITORIALITÁTE s.f. Faptul de a considera spaţiul unei ambasade într o ţară străină detaşat de acea ţară. [pr.: ri a ] – Din fr. extra territorialité. Trimis de ana zecheru, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 extrateritorialitáte s. f. (sil. ri a… … Dicționar Român
