volubil — VOLÚBIL, Ă, volubili, e, adj. 1. Care are uşurinţă şi rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător şi rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante)… … Dicționar Român
volúbil — adj. m., pl. volúbili; f. sg. volúbilã, pl. volúbile … Romanian orthography
VOLUBIL — Volubilitana, Volubilitanorum … Abbreviations in Latin Inscriptions
vervă — VÉRVĂ s.f. Însufleţire, avânt, imaginaţie, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăţie verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. ♢ expr. A fi în (sau in) vervă = a) a fi însufleţit, volubil, avântat;… … Dicționar Român
Catálogo de obras de Alessandro Scarlatti — Anexo:Catálogo de obras de Alessandro Scarlatti Saltar a navegación, búsqueda Alessandro Scarlatti Contenido 1 Catálogo de obras de Alessandro Scarlatti 1.1 Óperas 1.2 Serenatas … Wikipedia Español
rallumare — ral·lu·mà·re v.tr. 1. OB illuminare di nuovo, rischiarare | BU lett., fig., illuminare spiritualmente, far conoscere 2. OB riaccendere, ravvivare | LE fig., far rivivere in circostanze diverse: o sol ... riedi ne l volubil anno | gl idi funesti a … Dizionario italiano
volubile — vo·lù·bi·le agg. 1. BU lett., che gira, girevole 2a. LE che si muove, si sposta continuamente: svolger il corso | presso Cariddi a la volubil onda (Tasso) 2b. LE fig., di parola, discorso e sim., fluente, scorrevole: così correan volubili e… … Dizionario italiano
deschis — DESCHÍS, Ă, deschişi, se, adj. 1. (Despre uşi, porţi, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură. 2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu uşa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ♢ expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în… … Dicționar Român
locvace — LOCVÁCE adj. invar. (livr.) Care vorbeşte mult; vorbăreţ, limbut, guraliv. – Din fr. loquace, lat. loquax, acis. Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 Locvace ≠ taciturn Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime LOCVÁCE s … Dicționar Român
schimba — SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeaşi natură). ♢ expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta… … Dicționar Român